În județul Hunedoara se află cel mai mare parc dendrologic ca mărime din România, al treilea din Europa şi al 11-lea din lume. Are o suprafață de 70 ha și deţine peste 2165 de specii de plante şi arbori rari. Merită să mai știi că a fost creat încă din anul 1700.

Arboretum Simeria are o vastă și îndelungată istorie care își are început probabil în jurul anilor 1750, în timpul contelui Ferenc Gyulay (IV.), când au fost amenajate zăvoaiele naturale din lunca Mureșului ca pădure de agrement.

Prima atestare istorică datează din 1763, când Familia Gyulay a plantat diverse soiuri de plante între ulmii și stejarii seculari, apoi, într-o lucrare din 1860, a fost marcată prezența unor alei de castani sălbatici și a salcâmului. Amenajarea parcului la conacul de la Biscaria a fost caracterizată de elemente specifice stilului peisager englezesc, cum ar fi traseele sinuoase și vegetația dispusă liber. Pe harta militară Josefină din mijlocul secolului al XVIII-lea, este prezentată o curte în formă de U cu o grădină în stil francez peste canalul morii.

Arboretumul Simeria a aparținut succesiv unor familii nobiliare de origine maghiară, care l-au fondat și dezvoltat până în 1949. Dezvoltarea arboretumului pe baze științifice a început odată cu Béla Fáy, iar István Ocskay a continuat acest lucru până în 1949. Microclimatul local, sub-mediteranean, a facilitat aclimatizarea diferitelor specii de copaci și arbuști aduși din regiuni cu climat similar.

La sfârșitul anilor 1930, în grădină s-au înființat o fazanerie și o mică grădină zoologică, iar între 1924 și 1939, parcul a fost îngrijit de grădinarul german Ludwig Bucek.

După naționalizare, grădina a fost declarată parc dendrologic, iar în prezent găzduiește 2.165 de specii de plante. Terenul este dispus pe două terase legate printr-un taluz, iar sistemul de alei se adaptează topografiei terenului, cu canalul morii ce traversează parcul, divizându-l în două grădini și două mici iazuri.

În 1954 Institutul de Cercetări și Experimentări Forestiere (ICES) înființează Stațiunea Simeria care preia ca bază materială parcul dendrologic, cu o suprafață de 72 ha și cu o colecție dendrologică de 251 taxoni, conform unui inventar realizat de A. Hulea. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei Române, în baza H.C.M. 518/1954, Parcul dendrologic este ocrotit de lege, primind atributul de „Monument al Naturii” – rezervație dendrologică.

Într-un studiu monografic publicat de S. Oczkay în 1954 se poate desprinde faptul că în interiorul Arboretumul Simeria există o succesiune de 9 tipuri naturale de pădure, după cum urmează: sălcet; plop alb cu salcie; plopiş de plop alb; plop cu ulm, salcie şi anin diseminat; ulm cu plop şi salcie; frasin cu plop; ulmet pur; ulm cu stejar şi stejar cu frasin. La adăpostul acestei vegetaţii naturale lemnoase erau deja introduse o serie de specii exotice precum: Carya sp., Juglans nigra, Liriodendron tulipifera, Acer negundo, Thuja occidentalis, Catalpa speciosa, etc.

Importanța arboretumului Simeria

Arboretumul Simeria  este  o rezervație dendrologică și peisagistică cu valoare de unicat pentru patrimoniul național și european. Parcul dendrologic este înregistrat în Lista Monumentelor Istorice din România, cod HD-II-a-B-03448.02

Arboretumul Simeria se află situat pe malul stâng al Râului Mureș, în localitatea Simeria, județul Hunedoara și se întinde pe o suprafață de 69,15 ha. Cuprinde cea mai veche și mai valoroasă colecție de plante lemnoase, autohtone și exotice, din România și printre cele mai mari din Europa. Bogăția colecției constă în existența a peste 2100 de unități taxonomice, iar valoarea acesteia este dată de vârstele apreciabile ale exemplarelor existente și caracterul de unicat al unor specii.

Încă de la început au fost implementate ample acțiuni de conservare, ameliorare și dezvoltare, vizând în principal: menținerea și ameliorarea peisajelor, îmbogățirea colecției, realizarea de plantații pilot cu specii exotice de interes forestier, amplificarea lucrărilor de aclimatizare și selecție și nu în ultimul rând crearea unei puternice baze materiale de multiplicare  a speciilor forestiere și ornamentale valoroase atât pentru nevoile proprii ale Arboretumului sau a altor parcuri și grădini botanice, din țară sau străinătate, dar și pentru extinderea și dezvoltarea spațiilor verzi din centrele urbane.

Valoarea arboretumului este dublată de originalitatea peisajelor și structura compozițională a vegetației, grefată pe un relief variat, cu lacuri și izvoare, cu poieni și alei șerpuitoare, toate îmbinate într-un ansamblu natural, dinamic și întotdeauna nou. Aleile principale, largi și sinuoase scot în evidenta bogăția peisagistică și taxonomică prin alternarea și contrastul dintre culori, nuanțe și forme dată de dispunerea vegetației în multiple planuri și de poieni cu arbuști și plante perene. Trecerea lină sau bruscă de la zone însorite spre colțuri umbrite și răcoroase trezesc mereu interesul și atenția vizitatorului.

Mai poţi vizita în zonă: Pădurea Bejan, Centrul Vechi din Deva.