Aurel Vlaicu (n. 6/19 noiembrie 1882, Binţinţi, azi Aurel Vlaicu, Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, lângă comuna Băneşti (Prahova)) a fost un inginer mecanic, inventator, constructor de avioane, aviator. În 1948 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.

Studiile liceale le-a efectuat la Orăştie şi Sibiu, iar în 1902 a susţinut examenul de bacalaureat. Pleacă în Ungaria şi se înscrie la Şcoala Politehnică din Budapesta, pe care o urmează între anii 1902-1903. Un an mai târziu părăseşte Ungaria şi merge în Germania, unde îşi continuă studiile la Şcoala Politehnică din München, pe care o absolvă în 1907 şi primeşte diploma de inginer.

În 1907 a efectuat stagiul militar în Portul Pola de la Marea Adriatică. Aici se face remarcat prin construirea unui zmeu şi montarea unui aparat fotografic pe acesta, cu care reuşeşte să efectueze fotografii la mare distanţă.

După ce se întoarce în Germania inventează un nou tip de gramofon (la München), iar ulterior, în 1908, se angajează ca inginer la uzina de automobile Opel din Rüsselsheim. Aici se face cunoscut datorită unei maşini, montate şi reglate de el, care a câştigat premiul I la un concurs.

În 1908 se întoarce în ţară şi începe să pună în practică planurile sale de realizare a unui aparat de zbor. Cu banii donaţi de tatăl său şi cu suma de bani strânsă, 1000 de coroane prin subscripţia deschisă de Romulus Boca, începe să construiască primul său planor. Proiectul construirii aeroplanului a fost finalizat în 1909, iar la scurt Vlaicu a efectuat cu acest aparat primele sale zboruri.

Înainte de a finaliza construcţia avionului numit Vlaicu I, se deplasează la Paris, cu suma de 14.0000 lei, unde se întâlneşte cu Traian Vuia şi împreună cu inventatorul român comandă un motor. În mai 1910, motorul intră în posesia lui Vlaicu, iar pe 17 iunie 1910 efectuează primul zbor cu acest aparat, la o înălţime nu mai mare de 4 m. În 16 august 1910, Vlaicu zboară cu avionul la o înălţime de 100 m, iar la 17 octombrie 1910 prezintă aparatul la mitingul aviatic de la Băneasa.

În decembrie 1910 Vlaicu a început construcţia avionului Vlaicu II, în cadrul Şcolii de Arte şi Meserii din Bucureşti. Noul avion cântărea 200 kg, iar motorul era amplasat deasupra aripii pentru a-i mări stabilitatea.

În anul 1911, a participat la festivităţile de la Blaj organizate de Astra şi la cele de la Iaşi. Publicul din ambele oraşe l-a primit cu ovaţii şi entuziasm, Vlaicu încântându-i cu zborul demonstrativ. În 1912 a participat cu avionul său la concursul internaţional de aviaţie de la Aspern.

După ce s-a întors la Bucureşti a început să planifice realizarea avionului Vlaicu III, cu care îşi propunea să treacă munţii Carpaţi. Deoarece piesele pentru noul avion întârziau să apară, Vlaicu s-a hotărât să zboare peste Carpaţi cu Vlaicu II, destul de uzat la acel moment. În ziua de 13 septembrie, în drumul său spre Orăştie, unde era aşteptat pentru serbările Astrei, lângă Băneşti, în apropierea Carpaţilor, Vlaicu se prăbuşea din înălţimi. Vestea despre moartea sa a fost primită cu tristeţe de audienţa care îl aştepta, precum şi de întreaga populaţie, care era ţinută la curent de presa vremii cu activităţile aviatice ale lui Aurel Vlaicu.

Muzeul memorial Aurel Vlaicu se află în satul care, actualmente, poartă numele marelui inventator, și aparține de orașul Geoagiu. Fosta localitate Binținți, care în prezent a primit numele de Aurel Vlaicu, se află la aproximativ 10 kilometri distanță de Geoagiu, iar accesul se face destul de ușor.

Din complexul memorial fac parte casa natală a lui Aurel Vlaicu și muzeul amenajat în imediata apropiere a locuinței, însă doar muzeul poate fi vizitat. Este o locație modestă, dar plină de istorie.

Obiectele personale ale marelui inventator, originar din județul Hunedoara, se află acum într-o clădire din apropierea casei natale, unde s-a inaugurat în anul 1982 Muzeul memorial „Aurel Vlaicu”. Aici pot fi admirate o parte din schițele lui Aurel Vlaicu, din corespondeța sa, dar și un costum de aviator pe care acesta l-ar purtat atunci când s-a prăbușit cu avionul, în anul 1913.Tot aici, mai descoperim și câteva unelte și scule folosite de Vlaicu, un gramofon, un patefon, fotografii, fragmente din ziarele în care a apărut în acele vremuri și piese componente ale avionului Vlaicu II, cu care s-a prăbușit. Sunt expuse, de asemenea, și o bicicletă, motocicletă și machete realizate după avioanele construite de marele inventator.