Castelul Corvinilor

Ridicat in secolul al XIV-lea, Castelul Corvinilor reprezinta una din cele mai frumoase si bine conservate constructii de acest gen din epoca medievala fiind cea mai vestita proprietate ale lui Iancu de Hunedoara impresionand prin prezenta sa ce domina orasul Hunedoara.

Iancu de Hunedoara a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, în avântul lor spre Europa, prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu se mai prea stie ca, printr-o decizie a Vaticanului, si azi mai bat clopotele în bisericile catolice, la miez de zi, în cinstea acelei victorii.

Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti. Monumentul Castelul Corvinilor are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii in plan militar , precum si a vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Aceasta constructie a suferit de-a lungul timpului numeroase modificari devenind in timpul lui Iancu o somptuoasa locuinta nu numai un punct strategic.

Biserica catolica din curtea interioara a castelului a fost la inceput o biserica ortodoxa fiind trecuta la catolicism din motive politice.

Biserica ortodoxa, devenita lacas de cult catolic

Biserica aflata in chiar curtea interioara a castelului era o biserica ortodoxa, asa cum o arata si altarul, orientat spre Rasarit. Trecând, din motive politice, la catolicism, mai ales dupa perioada petrecuta in Italia, in fruntea unui detasament de 1.000 de mercenari, Iancu a modificat biserica ortodoxa coborându-i tavanul. Deasupra actualului tavan, o lucratura in stil gotic, cu arcuri maiestru imbinate la plafon, inca se mai afla vechiul tavan al bisericii ortodoxe. Bineinteles ca altarul a ramas la locul lui, neputând fi orientat spre Nord-Vest, ca la mai toate bisercile catolice. Inadvertentele vin de la faptul ca intrarea in biserica se face din curtea interioara castelului, o intrare cu o usa somptuoasa si cu ancadramente specifice Renasterii, pe tâmpla portalului putând fi zarit blazonul regal al lui Matei Corvin, mult diferit de cel al lui Iancu de Hunedoara, care reprezinta un corb odihnindu-se pe ramura de stejar, cu inel de aur in cioc, toata compozitia fiind situata intr-un câmp albastru. Si interiorul bisericii este unul deosebit, fiind, spun unii, o copie in miniatura a celebrei Catedrale de la Amiens, cea in care se incoronau regii Frantei si in care relicva de baza este chiar capul Sfântului Ioan Botezatorul.

Castelul are 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husanilor si nisa ce adaposteste statuia Sfantul Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecerilor peste apa. De aici poti admira Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, ce impresioneaza prin masivitate. Tot de aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului, care pastreaza o usa mare de lemn unde se spune ca ar fi fost “ gazduit” pentru o vreme chiar Vlad Tepes. Pe partea stanga, chiar la iesirea din Turnul nou de poarta, se afla Loggia Matia la etajul careia se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din perioada Renasterii precum si Camera de Aur, in care se adaposteste expozitia “Obiecte din colectiile Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara”. Initial tematica expozitiilor din muzeu s-a concentrat pe perioada medievala, insa in scurt timp, paleta tematica s-a extins, punandu-se bazele colectiilor de arheologie, etnografie, arta decorativa si carte veche.

Sala Cavalerilor este construita in cea de-a doua etapa a lucrarilor lui Iancu de Hunedoara si face parte din palatul propriu zis, impreuna cu Sala Dietei si scara spirala.

La primul nivel al Turnului nou de poarta se afla Camera Domnitelor unde se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, stilului electric, compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca.
In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii.
Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.

Temnita de la Castelul Corvinilor unde se spune ca a fost inchis si Vlad Tepes.

Printre „oaspetii“ de seama ai castelului, fiind de fapt ostatici, au fost Gheorghe Doja si Vlad Tepes. Primul dintre ei, conducatorul Rascoalei de la 1514, a fost prins dupa ce armata sa, alcatuita din tarani iobagi, a fost invinsa de Ioan Zapolya, comandantul cetatii din Timisoara. Pâna sa fie dus la Timisoara, unde avea sa fie „incoronat“ cu o coroana de fier incins, a fost inchis in temnita castelului, aflata chiar lânga intrarea in curtea interioara a cetatii hunedorene. In aceeasi temnita avea sa fie inchis si Vlad Tepes, ca urmare a scrisorilor pe care el le-ar fi trimis sultanului, tradând cauza crestina, condusa la acea vreme, de insusi regele Matei Corvin. Povestea este una teribil de incurcata, unii istorici sustinând ca, de fapt, scrisorile erau false si au fost confectionate la ordinul lui Matei Corvin, care cheltuise pentru el insusi banii pe care crestinatatea Europei ii strânsese in vederea alcatuirii unei ostiri de mercenari cu care sa fie oprit tavalugul otoman.

Sala Dietei – Castelul Corvinilor.

S-ar fi intentionat, spun aceiasi istorici care sustin nevinovatia domnitorului român, judecarea lui in Sala Dietei, dar era mult prea greu sa aduni toti membrii Dietei la Hunedoara si, in plus, chiar daca ar fi fost strânsi, ei nu aveau rangurile nobiliare suficiente care sa le permita sa judece un print de talia lui Vlad Tepes. Interesanta este supozitia ca Vlad Tepes, ingrozit ca ar putea fi judecat in Sala Dietei, a cam luat-o razna. Tot ce se poate, pentru ca, vizavi de temnita, se afla asa-zisa groapa a coaselor. Din nou intram pe tarâmul legendelor pentru a consemna ca vinovatii erau judecati in Sala Dietei si, dupa pronuntarea sentintei, care de obicei era una de executare, erau chemati in fata instantei. In drumul sau spre jurati, calca, inevitabil, pe o lespede rabatabila si, cu un vaier prelung si totodata sfâsietor, condamnatul cadea, de la aproximativ 8-10 metri in groapa coaselor, unde un sistem mecanic, pe baza de scripeti, punea in miscare coasele care-l sfârtecau pe condamnatul la moarte. Un alt loc de groaza era asa-zisa groapa a leilor. Nu erau lei, dar erau ursi infometati sau lupi gata sa-i sfâsie pe cei trimisi la moarte. Ciudat este ca gropa animalelor se afla chiar sub fereastra Camerei Domnitelor, la radacina Turnului Buzduganului, cel cu cavaler in armura infipt in vârful turnului.

Legende:

„Apa aveti, suflet nu!“

In imediata apropiere a intrarii in biserica se afla fantana sapata în piatra de trei prizonieri turci. Legenda spune ca turcilor, luati prizonieri într-una din bataliile castigate de Iancu de Hunedoara, li s-a promis ca, daca sapa direct în piatra si dau de apa, vor fi eliberati. Timp de 10 ani au sapat turcii, au dat de apa, la o adancime de 20-25 de metri, dar, in loc sa fie eliberati, cum era intelegerea, au fost decapitati. Legenda este legenda si ea nu este specifica numai castelului din Hunedoara. Înainte de a fi executati se spune ca unul dintre prizonieri ar fi sapat intr-o piatra urmatoarele cuvinte: „Apa aveti, suflet nu!“. Adevarul este ca pe una dintre pietrele din zidul de langa fantana, unul dintre prizonierii turci, fiu de vizir, deci de rang înalt, a consemnat în limba turca faptul ca el, dimpreuna cu alti doi prizonieri, au sapat aceasta fantana in vremea în care erau „prizonieri la ghiauri“. Atât si nimic mai mult.

Turnul Capistrano, Castelul Corvinilor.

Calugarul spion, zidit de viu in peretele Turnului Capistrano

Povestea acestui turn este una extrem de interesanta: nu se stie daca Ioan de Capistrano l-a locuit vreodata, dar, de numit, asa se numeste. Este vorba de un turn scund, tesit, situat la imbinarea dintre castel si coridorul ce duce spre Turnul Neboisa. Turnul Capistrano gazduieste o camera rotunda, austera, mai mult mica decât mare, ceva in genul unei chilii. A fost tot timpul locuita, in acele timpuri, de capelanul castelului. Situata la nivelul plafonului Salii Dietei, legenda spune ca ultimul locatar a fost surprins spionând, printr-o gaura facuta in zid, tot ce se petrecea in Sala Dietei. Urmarea a fost ca in zidul camerei, gros cam de-o jumatate de metru, a fost sapata o firida si in acea firida a fost zidit de viu calugarul spion. Ca este adevarata sau nu, greu de spus.

Bustul lui Iancu de Hunedoara din Sala Cavalerilor, Castelul Corvinilor.

„Sa i se taie mustatile cu bomfaierul!“

In Sala Cavalerilor exista un bust, turnat in bronz, reprezentându-l, dupa o stampa de epoca, pe Iancu de Hunedoara. Multa vreme bustul, care are o copie la Muzeul Militar National din Bucuresti, a fost tinut ascuns intr-unul din beciuri pentru ca unul dintre prim-secretarii de partid ai Hunedoarei a constatat ca prea are mustati de ungur. Nu numai ca a constatat, dar a si propus ca sa-i fie taiate mustatile cu bomfaierul, sa arate si el a român. Pâna la urma bustul a ramas intreg, ca si fratele sau de la Muzeul Militar.

Tapiseria lui Ceausescu, Castelul Corvinilor.

Tapiseria lui Ceausescu

O alta poveste este ca in Camera de Aur, cea situata in Turnul de deasupra podului de intrare, se odihneste pe un perete o uriasa tapiserie la care au muncit din greu si pe gratis tesatoarele de la cooperativa „Drum Nou“ din Hunedoara. Tapiseria este o imagine de ansamblu a castelului si urma sa-i fie facuta cadou lui Nicolae Ceausescu, dupa ultimul congres al partidului. Numai ca, dupa ultimul congres, incheiat in triumf, a urmat ceea ce se stie si tapiseria a ramas acolo unde poate fi vazuta si azi.

Si pentru ca am vorbit mai sus despre bustul in bronz al marelui Iancu de Hunedoara, orasul se poate mândri cu un adevarat monument infatisându-l pe maritul stapân al castelului. Este vorba despre statuia sculptorului Paul Vasilescu, care si l-a imaginat pe Iancu tinând o sabie in mâna, tinuta nu sus, ca o amenintare, ci pe palme, cum ar tine un prunc sau o carte.

Cum se ajunge?

La acest castel se poate ajunge usor cu autobuzul sau cu masina prin intermediul DE 7 pana in dreptul localitatii Santuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmand DN 68 B pana in orasul Hunedoara . Odata ajuns in Hunedoara este relativ usor de gasit castelul datorita existentei panourilor indicatoare.