Se mai numeşte şi Castelul Bethlen. Este cea mai veche clădire monument-istoric din Deva şi în prezent, găzduieşte sediul Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane.  Clădirea este o bijuterie arhitecturală în stil baroc, amenajată aşa cum e astăzi de Ioan Haller.   Vei descoperi aici exponate din epoca bronzului, a fierului, obiecte diverse de la Sarmisegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmisegetusa sau mobilier nobiliar din secolul XIX.

Este una dintre cele mai frumoase clădiri ale Devei. Stilul baroc este cel care a consacrat-o,deși inițial a fost construită în stil renascentist. A fost schimbat în cel baroc în 1621 de către Bethlen Gabor. Apoi a fost amenajată de Ioan Haller (guvernator al Transilvaniei între anii 1734-1755), înfățișare păstrată până acum. În același timp, clădirea este și monument istoric, adăpostind în prezent Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Aici poți vedea importante colecții arheologice din țară, de numismatică, etnografie, stiințele naturii sau de artă. Dintre acestea amintim diferitele obiecte din epoca bronzului ori a fierului sau care au aparținut celor două capitale vechi, Sarmisegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmisegetusa. De asemenea, piesele de mobilier de secol XIX, al vechilor familii de nobili, atrag atenția și curiozitatea vizitatorilor.

Trecut și prezent

Cel care a adus modificări castelului a fost Gabriel Bethlen, care a ajuns proprietar în 1608, în urma donației făcute de principele Ardealului Gabriel Bathory, care l-a răsplătit astfel pentru serviciile aduse în cursul alegerii sale. După ce, în 1613, Gabriel Bethlen ajunge principe al Ardealului, acesta donează domeniul Devei soției sale Susana Karolyi, care rămâne proprietara castelului până în 1622, când încetează din viață. După moartea principesei Susana Karolyi, domeniul i-a revenit nepotului de frate al principelui Ștefan Bethlen, care era căsătorit cu Maria Szechy.

După moartea prematură a „contelui cel tânăr”, văduva sa a trăit la Deva până în 1640, când a vândut domeniul principelui Gheorghe Rakoczy I. După ocuparea Ardealului de austrieci, printre stăpânii castelului se numără generalul Ștefan Steinville (m. 1720), apoi contele Giulio Visconti, maestrul curții împărătesei Elisabeta Cristina. La 19 august 1743, domeniul Devei va fi cumpărat de guvernatorul Transilvaniei, Ioan Haller, cu suma de 6.000 de forinți. Până în anul 1849, castelul a fost folosit ca reședință a stăpânilor cetății, după care în 1890 a adăpostit sediul administrației județului Hunedoara. În prezent, în castel se află sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane – Deva.

O descriere a castelului

Iată cum apare descris castelul într-un inventar din 1756: descrierea castelului începe la curtea exterioară precedată de poarta deja amintită, despre care se menționează că este refăcută și decorată cu două blazoane vechi.

„Poarta următoare, cea a curții interioare, este nouă și decorată cu statuia Sf. Florian, apărătorul contra incendiilor și, spre interior, cu cea a fecioarei Maria, flancată de statui de îngeri. După aceea urmează clădirea propriu-zisă, despre care se menționează că este nouă, cu două niveluri de locuit și că are patru bastioane de colț. Inventarierea clădirii începe dinspre grădina cea mică; scara existentă și azi permite intrarea la etaj în casa fetelor.

Se înșiră încăperile reprezentative cu un inventar minuțios al mobilierului acestora, oglindind apariția mobilierului baroc, pufuri, taburete, măsuțe pentru jocul de cărți și o galerie importantă de tablouri; scene biblice, sfinți protectori ai casei, tablouri laice, miniaturi și o galerie de portrete cu membrii familiei Haller: stăpânul casei, guvernatorul, și soția Sofia Daniel; portretul dublu al contelului Sigismund Kornis și al soției sale, Ana Haller, soția generalului Francisc (IV) Gyulai și contesa Maria Haller. Caracterul de reședință reprezentativă este subliniat de existența unei săli de audiențe, a sufrageriei mari, cu balconul din mijlocul fațadei, de cele două camere destinate oaspeților, chiar și de fotoliul «pentru acomodarea prietenilor».

Secretarul guvernatorului împreună cu oficialii domeniului, judele curții, exatorul și provizorul locuiau la parter, unde – spre deosebire de relativ numeroasele latrine de la etaj – nu se găsea nici una. La parter se aflau și majoritatea magaziilor cu alimente și unelte, o bucătărie mică și camera grădinarului”.

O poveste de dragoste

De castelul Magna Curia este legată și o poveste de dragoste. Pe la 1630, după moartea principalului Gabriel Bethlen, castelul intră în moștenirea contelui Bethlen Ștefan. Acesta se căsătorește cu Maria Szechy (1610-1679), proprietara castelului Murany din Slovacia de azi. Femeie de o frumusețe ieșită din comun, aceasta a fost cunoscută în epocă sub numele de „Venus din Murany”. Rămasă văduvă la vârsta de 20 de ani, Maria Szechy se va recăsători curând cu Ștefan Kun, pe care însă l-a părăsit după scurtă vreme, deoarece era bădăran și violent.

Povestea spune că dorind să o readucă la ascultarea ce-i datora, o atacase prin surprindere în toiul nopții, la Magna Curia. Folosindu-se de răgazul cât ia oferit spargerea porții, s-a strecurat printr-un geam spre „grădina cu pergole” și a reușit să se refugieze în cetate. Împreună cu garnizoana cetății, fermecătoarea „Venus din Murany” va respinge atacul soțului, iar acesta furios va distruge curtea, parcul și grădina, făcând o pagubă de 70.000 de florini.

Mai poţi vizita în zonă: Teatrul de estradă Deva, Palatul Tribunalului.